Teologie și spiritualitate în viziunea Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Nazianz și Ioan Gură de Aur. Tradiție, înnoire, propovăduire și mărturisire contemporană

Când vorbește despre Sfinții Trei Ierarhi, Biserica spune despre ei că Sfântul Vasile cel Mare este mâna care lucrează, Sfântul Grigorie Teologul este mintea care gândește, iar Sfântul Ioan Gură de Aur (Hrisostom) este gura care vorbește.

În urmă cu optzeci și cinci de ani, la Congresul Facultăților de Teologie de la Atena, din anul 1936, s-a hotarat ca ei să devină patronii/ocrotitorii spirituali ai instituțiilor de învățământ teologic din întreaga lume.

Așadar, Ortodoxia cinstește, în fiecare an, la data de 30 ianuarie, pe Sfinții Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur. Cu toate că sunt sărbătoriți, după cum am mai spus, și în mod separat, viața și opera lor teologică sunt foarte importante, motiv pentru care se cinstesc și împreună, ca o icoană a Bisericii și a Sfintei Treimi. Sărbătoarea acestor Sfinți Ierarhi a fost instituită în anul 1081 (1084 după alte surse) de către Patriarhul Ioan al Constantinopolului, ca urmare a unei minuni.

Prin urmare, Sfinții Trei Ierarhi sunt pomii cei mai roditori ai creștinismului practic, cu fructe de dreptate, pace, iubire pentru aproapele. Iată de ce sunt numiți luceferii creștinătății permanent aprinși în candelele adevăratei credințe creștine. Ei sunt coloana nesfârșită a tezaurului teologiei, pe care s-a gravat viața lor în Iisus Hristos și sacrificiul neprecupețit pentru salvarea omului din ghearele nedreptății. Orânduirea de atunci incuraja îmbogățirea unora prin munca brută a sclavilor. Pentru aceasta Sfinții Trei Ierarhi sunt comparați cu biciul cel întreit – împletit al lui Dumnezeu împotriva exploatării. Cultura lor aleasă și multilaterală este îndemn pentru cercetare. Viața desăvârșită a lor este un exemplu viu, autentic și demn de urmat.